Pagina 8 ~ RETRAS DIN CURSA PREZIDENTIALA

Ei bine, Radu Duda sustine ca este victima dreptei romanesti, a societatii civile, a mediului de afaceri si a presei, care nu au sprijinit proiectul sau politic. Asadar raul si ramul s-au coalizat impotriva altetii sale prezidentiabile. N-o fi cam mult?

Din start mi se pare ca Radu Duda se considera cu mult mai important decat este in realitate, daca a putut sa creada ca ar fi reprezentat o miza suficient de grea ca sa coalizeze o asemenea miscare de forte. Si apoi, care proiect politic? Este exact ceea ce nu am vazut la Radu Duda. Tot ce a zamislit au fost cateva discursuri cam generaliste si cateva actiuni de cartier.

Dar, dincolo de aceasta suprautoestimare, Radu Duda invoca niste circumstante absolut uluitoare si chiar in premiera pentru Romania. Ar fi pentru prima data si absolut remarcabil ca societatea civila romaneasca anemica, tot mai divizata si cu foarte putine parghii de putere, sa invinga pe cineva. Ea nu reuseste sa invinga nici atunci cand se coalizeaza cu adevarat in numele unor interese majore, de exemplu blocarea adoptarii codurilor penale fara dezbatere publica.

In plus, dl. Duda dovedeste ca nu prea intelege cum devine treaba cu societatea civila cat timp afirma ca, prin retragerea sa, intelectualii romani, cei multi si anonimi, "vor suferi o noua portie de umilinta". Adica societatea civila ii umileste pe intelectuali? Ma tem ca aici depasim zona autosuficientei si intram in cea a aberatiei.

Dar sa mergem mai departe. Dl. Duda se declara invins si de dreapta romaneasca. Care dreapta? Stanga, spune fostul prezidentiabil e in buzunarul lui Traian Basescu, adica PSD si, intelegem, PD-L. Ar ramane pe dreapta doar PNL. Deci liberalii l-au invins pe dl. Duda. Liberalii insa nu sunt in stare sa-l impuna nici macar pe Crin Antonescu asa cum ar trebui, asa ca, ma tem, nu au nicio putere sa invinga pe nimeni in acest moment.

Asocierea cu mediul de afaceri, si el potrivnic, ne duce insa cu gandul la cineva anume. Sa intelegem ca alteta sa prezidentiala se astepta la mai mare sprijin din partea mentorului sau politic Dinu Patriciu. Se prea poate. Insa Dinu Patriciu este un personaj pragmatic si in politica, si in afaceri. Asa cum l-a sacrificat pe Calin Popescu Tariceanu pentru ca nu mai putea performa conform intereselor sale, nu a avut, probabil, nicio apasare sa sacrifice un candidat ce s-a dovedit un cal mort, o eroare de calcul dintr-un bun inceput.

Cat despre presa, dl. Duda nu a inteles un lucru important: dincolo de jocuri politice, exista totusi o regula de baza, ca sa existi trebuie sa fii cat de cat interesant, iar alteta sa prezidentiala s-a dovedit total neinteresanta si insufient spijinita pentru a fi facuta interesanta.

De fapt, dincolo de explicatiile conspirationiste si victimizante ale lui Radu Duda, adevarul e, probabil, cu mult mai simplu. A picat testul preliminar, dovedindu-se prea nesemnificativ pentru a merita efortul unei investiti pana la capt. Si nici nu avea cum sa fie altfel cat timp candidatura prezidentiala a unui membru al Casei Regale nu poate fi decat jalnic caricaturala, atat pentru monarhisti cat si pentru republicani.