Pagina 3 ~ CARPATI: ULTIMUL FUM
Autor: Daniel POPOVICIU
![CARPATI: ULTIMUL FUM]()
asdasdas |
|
|
În dimineaţa zilei de miercuri, 17 februarie, în timp ce câţiva fumători îşi aprindeau neştiutori câte o ţigară, câţiva angajaţi ai Fiscului intrau hotărâţi în celebra Fabrică de Ţigarete din oraşul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna.
Aici, „intruşii” opreau curentul şi puneau sigilii pe singurele utilaje din ţară care mai scoteau încă legendarele mărci româneşti „Carpaţi”, „Snagov” şi „Mărăşeşti”. Motivul, pe scurt: anularea deciziei privind preluarea unei datorii istorice de către autorităţi a dus la ridicarea licenţei de producţie.
De vineri, cei 103 lucrători de aici s-au trezit în şomaj tehnic, cel puţin până când se va rezolva în instanţă situaţia. În caz contrar, vor povesti, ca şomeri, despre trecutul glorios al întreprinderii care a funcţionat 113 ani, livrând cunoscutele ţigări fără filtru.
De fapt, istoria tutunului românesc nu face decât să se repete şi în oraşul din Covasna. Celelalte fabrici care au aparţinut Societăţii Naţionale Tutunul Românesc (SNTR), devenită Galaxy Tobacco, şi-au închis deja, de ceva vreme, porţile. Dincolo de urmele unei privatizări sub semnul afaceristului Ioan Niculae, mult discutată la vremea ei, la Sfântu Gheorghe, rămăsese un soi de „celulă de criză” a ţigării româneşti.
Deşi aici se produceau, ca o dovadă disperată a adaptării la noile tendinţe, branduri „slim” şi „superslim” pentru export, „Mărăşeasca” sau „Carpaţiul” ieşeau şi ele pe porţile de la Sfântu Gheorghe. Însă, o recunosc şi angajaţii, nu prea mai aveau un viitor în epoca giganţilor tutunului.
Pentru oamenii din Sfântu Gheorghe, fabrica e însă un simbol. De asta, închiderea a intrat inclusiv pe agenda autorităţilor locale. Prefectul şi primarul au hotărât să se intereseze ce se poa te face. De peste 14 zile, însă, porţile au rămas închise.
NEFUMĂTOAREA DIRECTOARE GHERGHINA RADA:
„Aveam nişa noastră, eram singurii care mai făceam «Carpaţi»”
De pe 17 februarie, de când s-a pus sigiliu pe fabrică, angajaţii au tot ieşit cu pancarte în curtea unităţii. „Nu vrem să fim şomeri” sau „Nu asta ne-aţi promis” scrie şi acum, de cum intri pe poartă, într-un soi de baricadă lăsată civilizat, de-o parte şi de alta a aleii ce duce la clădirile construite de austro-ungari acum 113 ani.
Aici e raiul fumătorului nepretenţios: prin orice încăpere ai intra, dai de ţigări lăsate pe măsuţe, prin colţuri. Sintagma „Fumatul poate să ucidă” e aici un fel de avertisment neglijabil, dacă ar fi să ţii cont de modul în care „te împiedici” de ţigări peste tot.
Gherghina Rada, directoarea de la Sfântu Gheorghe - tehnician în domeniu de peste 30 de ani şi fostă angajată a defunctei fabrici concurente de ţigarete de la Bucureşti - nu fumează, dar pare că iubeşte ţigările. În biroul ei poţi vedea, într-o vitrină, pe diferite pachete cu nume ceva mai puţin cunoscute, „scoase pentru export”, cum scrie în italiană, engleză sau spaniolă că fumatul chiar ucide.
Dacă e s-o spună drept, ţigările româneşti se cam „târau” pe piaţa noastră. Directoarea crede că era „din cauză că nimeni nu prea le vedea pe raft”. Şi că acciza impusă ca la ţigările străine adusese preţul „Carpaţiului” la absurda sumă de 8 lei. „Însă noi aveam nişa noastră tradiţională, eram singurii care mai facem «Carpaţi» Câte un pic din fiecare. Ţigările astea mergeau şi spre zone urbane, nu numai rurale. Dacă se închide fabrica, se duc aceste branduri”, spune Rada.
Nu poate înţelege de ce fabrica se închide. Oficial, e cam aşa: „La momentul privatizării, societatea avea o datorie, iar prin contractul de vânzare acea datorie a fost transformată într-un ajutor de stat, care ne-am trezit că n-a mai venit. Dar nu din vina noastră, ci a statului care trebuia să facă să devină legal acel ajutor”.
Închiderea fabricii ar reprezenta pierderea locurilor de muncă pentru cei 103 angajaţi. „Şi ar mai fi şi pierderi la bugetul de stat, că, dacă nu vindem, nu plătim taxe şi accize, pierdem şi piaţa de export, pe care nu e uşor să o câştigi din nou. Pierderi din toate punctele de vedere, inclusiv cea a brandurilor româneşti”.
Fabrica de la Sfântu Gheorghe îşi înnoise tehnologia şi producea cam 70 de tone pe lună. Chiar şi acum vreo 60 de tone aşteaptă gata ambalate să plece. Mărci ceva mai obscure, comandate „de afară”. Dacă se mai pierde încă o zi cu fabrica închisă, angajaţilor nu le-ar mai rămâne, poate, decât să fumeze toate ţigările. „Oricum nimeni nu le va mai cumpăra vreodată. E o piaţă pe care o pierzi foarte uşor”, încheie directoarea.
Data introducerii: 08-03-2010
Comentarii vizitatori
Pagina 3 ~ Alte articole din aceeaşi categorie:
BANCILE AU INCEPUT REEVALUAREA APARTAMENTELOR IPOTECATENORUL DE CENUSA AR PUTEA PROVOCA O NOUA CRIZA IN EUROPACE SANSE ARE ROMANIA SA IASA DIN CRIZA IN TRIMESTRUL INTAI?DEALER KIA INCHIS DUPA CE SI-AR FI TEPUIT CLIENTIIA SCAZUT PRETUL CASELOR DE VACANTA IN GRECIAGRECIA VA PRIMI DE LA UE SI FMI 45 MILIARDE DE EUROOAMENII DE AFACERI STRAINI INVESTESC IN AGRICULTURA ROMANEASCASOMAJUL DIN ZONA EURO - NIVELUL CEL MAI RIDICAT DIN 1998CARNEA DE MIEL IN HYPERMARKET MAI SCUMPA CU 40% DECAT LA PRODUCATORMEMBRII DE SINDICAT SI-AU PIERDUT INCREDEREA IN LIDERIROMANIA AR PUTEA RELUA IN IULIE EXPORTURILE DE PORCIPRETUL BENZINEI A DEPASIT PRAGUL PSIHOLOGIC DE 5LEI PE LITRUDACIA DUSTER A FOST LANSATA IN ROMANIADACIA A AVUT CEA MAI MARE CRESTERE A VANZARILOR AUTO DIN EUROPAINFLATIA MARE ATRAGE INVESTITORIICARPATI: ULTIMUL FUMOMV SCUMPESTE CARBURANTIIDACIA DUSTER COSTA DE LA 10500 DE EURO IN ROMANIAMATERIALELE DE ZIDARIE SE IEFTINESC IN CONTINUAREISARESCU II SFATUIESTE PE ROMANI SA NU SE IMPRUMUTE PESTE MASURA LA BANCI 
